Ghid turistic Elvetia – Sectiunea date generale Elvetia contine informatii despre istoria Elvetia, geografia Elvetia, clima Elvetia, cultura Elvetia si economia Elvetia.

Date generale Elvetia

Date generale Elvetia

Date generale

  • Denumire oficiala: Confederatia Elvetiana (Schweizerische Eidgenossenschaft in germana, Confédération suisse in franceza)
  • Capitala si principalele orase: Berna (capitala), Zürich (385.000 locuitori), Geneva (191.803 locuitori), Basel (circa 190.000 locuitori)
  • Suprafata si diviziuni teritoriale: 41’285 km². Elvetia estecompusa din 26 cantoane si semi-cantoane.
  • Populatia: 7,870,100 de locuitori, din care aproximativ 1,7 milioane de straini rezidenti in Elvetia.
  • Limbi oficiale: germana, franceza, italiana, retoromana
  • Ziua nationala: 1 august
  • Religie: romano-catolici (41,8%), protestanti (35,3%), musulmani (4,3%), ortodocsi (1,8%)
  • Moneda nationala: Francul elvetian (CHF)
  • Prefix telefonic international: + 41
  • Forma de guvernamant: republica federala

Elveția (in germana Schweiz, in franceza Suisse sɥis(ə); in italiana Svizzera; in retoromana Svizra), denumita complet Confederația Elvețiana (in latina Confoederatio Helvetica, de unde și abrevierea CH), este o republica federala formata din 26 de cantoane autonome, cu capitala federala la Berna. Țara se situeaza in Europa de Vest, unde se invecineaza cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est.

Elveția nu are ieșire la mare și este imparțita intre Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura, intinzandu-se pe o suprafața de 41.285 km². Deși Alpii ocupa cea mai mare parte a teritoriului, populația elvețiana de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrata mai ales in zona Platoului, unde se afla marile orașe. Intre aceste orașe se numara orașele globale și centrele economice Zürich și Geneva.

Confederația Elvețiana are o lunga istorie de neutralitate armata—nu a mai fost in stare de razboi din 1815—și a aderat la Națiunile Unite abia in 2002. Ea urmarește, insa, o politica externa activa și este frecvent implicata in procesele de pace din toata lumea. Elveția este și locul unde s-a nascut Crucea Roșie și este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birou al ONU din lume ca marime. La nivel european, este membru fondator al Asociației Europene de Liber Schimb și face parte din zona Schengen – deși nu este membra a Uniunii Europene, și nici a Zonei Economice Europene.

Elveția este una dintre cele mai bogate țari din lume dupa PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogație pe cap de persoana adulta (in termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țarile lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt in clasamentul calitații vieții. Țara este pe locul al 19-lea in lume ca PNB și pe locul treizeci și șase dupa paritatea puterii de cumparare. Este al douazecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri.

Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germana, franceza, și italiana, la care se mai adauga vaile vorbitoare de retoromana. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formeaza o națiune in sensul unei identitați etnice și culturale. Sentimentul de apartenența la o țara comuna se bazeaza pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directa) și pe simbolistica alpina. Inființarea Confederației Elvețiene este datata prin tradiție la 1 august 1291, cand se sarbatorește și ziua naționala.

Scurt istoric

Scurt istoric: In anul 1291, reprezentantii cantoanelor Uri, Schwyz si Unterwald au semnat Scrisoarea de Alianta, care le-a unit in lupta impotriva autoritatii sporite a Austriei, detinatoarea din acea perioada a tronului german imperial al Sfantului Imperiu Roman. In batalia de la Morgarten din 1315, elvetienii au infrant trupele habsburgilor, asigurandu-si cvasi-independenta fata de acestia.

In Tratatul de la Westfalia din 1648, tarile europene au recunoscut independenta Elvetiei fata de Sfantul Imperiu Roman si neutralitatea ei. In 1798, fortele franceze au cucerit Elvetia. Congresul de la Viena din 1815 a restabilit independenta Elvetiei, iar puterile europene au acceptat sa recunoasca neutralitatea elvetiana.
Elvetia a adoptat o constitutie federala in 1848, revizuita in 1874, care a stabilit responsabilitatea federala in afacerile interne, aparare si comert.

↑ Sari sus

Geografie

Intinsa de-a lungul parților nordica și sudica a Alpilor in Europa de Vest-Centrala, Elveția cuprinde o mare diversitate de peisaje și climate pe o suprafața mica, de doar 41.285 km². Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru patrat. Jumatatea sudica, mai muntoasa, a țarii este mult mai rarefiat populata decat cea nordica. In cel mai mare canton, Graubünden, aflat in intregime in Alpi, densitatea populației scade la 27 /km².

Elveția se intinde intre paralelele de 45° și 48° latitudine nordica, și intre meridianele de 5° și 11° longitudine estica. Ea conține trei zone topografice de baza: Alpii Elvețieni la sud, Platoul Elvețian sau țara de mijloc, și Munții Jura in nord. Alpii sunt un lanț muntos inalt, care treaverseaza partea central-sudica a țarii, formand circa 60% din suprafața ei totala. Printre vaile inalte din Alpii Elvețieni se gasesc mulți ghețari, totalizand o suprafața de 1.063 kilometri patrați. Din aceștia iși au izvoarele mai multe rauri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg catre cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografica cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrala, intre care se numara lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apa proaspata ale Europei. Lacurile și ghețarii acopera circa 6% din teritoriul țarii.

Circa o suta de varfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depașesc aceasta altitudine. Cu 4.634 m, Monte Rosa este cel mai inalt, deși Matterhorn (4.478 m) este probabil mai celebru. Ambele se afla in Alpii Penini in cantonul Valais. Secțiunea din Alpii Bernezi aflata deasupra vaii glaciare adanci Lauterbrunnen, cu 72 de cascade, este celebra pentru varfurile Jungfrau (4.158 m) și Eiger, și pentru vaile pitorești. In sud-est, lunga vale Engadin, cuprinzand zona St. Moritz din cantonul Graubünden, este și ea celebra; cel mai inalt varf din Alpii Bernina este Piz Bernina (4.049 m).

Partea nordica a țarii, mai dens populata, cu circa 30% din suprafața totala a țarii, mai este numita și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial impadurite, parțial acoperite cu pașuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri. Aici se gasesc marile lacuri ale țarii, ca și cele mai mari orașe elvețiene. Cel mai mare lac este lacul Geneva (denumit in franceza Lac Léman), in extremitatea vestica a țarii. Lacul se afla pe raul Ron.

↑ Sari sus

Clima

Clima Elveției este in general temperata, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare in zonele inalte de munte, pana la un climat placut, aproape mediteranean in extremitatea sudica. Exista unele vai in zona de sud in care traiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind sa fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pașunat. Iernile mai uscate in zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabila, ce dureaza cu saptamanile, in vreme ce depresiunile intramontane tind sa sufere de inversiune climatica, cu vreme deosebit de rece, și fara soare timp de mai multe saptamani.

Un fenomen meteorologic denumit föhn poate avea loc oricand in timpul anului, și este caracterizat printr-un vant neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scazuta de pe versantul sudic, in perioadele ploioase. Fenomenul funcționeaza in ambele sensuri peste munți, dar este mai eficient atunci cand bate dinspre sud, datorita urcarii mai abrupte pe care trebuie sa o faca aerul ce vine dinspre sud. In vaile cu orientare pe direcția nord-sud, acest fenomen se declanșeaza cel mai bine. Cele mai uscate condiții persista in toate depresiunile intraalpine care primesc mai puține precipitații, deoarece norii iși pierd mare parte din conținut in timp ce traverseaza munții și inainte de a ajunge in aceste zone. Zone alpine mari, cum ar fi Graubünden raman mai uscate decat cele subalpine și, cum ar fi in valea principala a cantonului Valais, sunt condiții propice pentru creșterea viței de vie.

Cele mai umede condiții persista in Alpii inalți și in cantonul Ticino, care beneficiaza de mult soare, combinat insa cu ploi abundente și de scurta durata. Precipitațiile tind sa fie moderat raspandite pe toata durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vara. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decat vara, și totuși vremea in Elveția nu este foarte stabila și poate varia de la an la an fara perioade stricte și previzibile.

↑ Sari sus

Economie

Economia Elveției este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plina de succes pe termen lung in domeniul siguranței monedei naționale, dublata de secretul operațiilor financiare efectuate in bancile elvețiene a facut din Elveția un „rai financiar” al investitorilor și al investiților acestora. In același timp, a creat o economie care se bazeza masiv pe afluxul extern constant de investiții. Din cauza dimeniunilor reduse ale țarii și a specializarii inguste a forței sale de munca, industria fina și de precizie, respectiv comerțul și finanțele sunt esențiale pentru menținerea stabilitații economice a țarii.

Economia elvetiana se caracterizeaza printr-un nivel ridicat de dezvoltare, cu un puternic grad de internationalizare si orientare spre export. Intreprinderile mici si mijlocii reprezinta nucleul economiei helvete (99% din intreprinderile inregistrate numara mai putin de 250 de salariati) si dispun de un grad ridicat de inovatie si competitivitate.

Elvetia este al 7-lea centru financiar international,rolul sau pe pietele financiare internationale neputand fi neglijat, in special in perioadele de criza.Sectorul financiar contribuie cu 11% la formarea PIB si ocupa 6% din populatia activa a tarii.
In raportul privind politica economica din Elvetia, prezentat la 24 decembrie 2011, la Berna, OCDE confirma relansarea echilibrata a economiei elvetiene dupa criza economica si financiara.

In anul 2011, aprecierea puternica a monedei locale – francul elvetian (CHF) – in raport cu dolarul american si mai ales cu moneda euro, coroborata cu o degradare a conjuncturii economice la nivel global, au influentat negativ evolutia comertului exterior al Elvetiei. Exporturile elvetiene au crescut cu numai 2%, comparativ cu perioada similara din 2010, atingand 197,6 miliarde CHF (cca. 164 miliarde Euro), ceea ce reprezinta o valoare mai mica cu 9 miliarde CHF, fata de nivelul record inregistrat in 2008. Soldul balantei comerciale a inregistrat in anul 2011 un nou excedent record, de aproape 24 miliarde CHF (cca. 20 miliarde Euro), mai mare cu 4 miliarde CHF fata de cel din 2010 (+22%).

Confederatia a incheiat anul 2011 cu un excedent bugetar de 1,9 miliarde CHF (cca. 1,5 miliarde Euro). Potrivit Presedintelui Confederatiei, Eveline Widmer-Schlumpf, care este si seful Departamentului Federal de Finante, acest rezultat pozitiv se datoreaza veniturilor suplimentare (+1,8 miliarde CHF), incasate in principal din impozitul anticipat si reducerii cheltuielilor (700 milioane CHF mai putin).

  • Produsul Intern Brut: In trimestrul IV din 2011, Produsul Intern Brut al Elvetiei a crescut cu +0,1%, comparativ cu trimestrul precedent si cu +1,3% comparativ cu perioada similara din 2010, conform raportului publicat la inceputul lui martie 2012, de catre Secretariatul de Stat pentru Economie de la Berna. PIB-ul Elvetiei a inregistrat in 2011, o crestere de +1,9%.
  • Inflatie: in 2011, rata medie a fost de 0,2%.
  • Somaj: 3,3 % (decembrie 2011).
  • Principalele ramuri industriale: Industria orologeriei, industria chimica si farmaceutica, industria metalurgica, industria masinilor si echipamentelor electrice si electronice.
  • Principalii parteneri comerciali: Germania, Italia, Franta, SUA.

↑ Sari sus

Cultura

Cultura elvetiana de astazi este cu adevarat internationala. Datorita patrimoniului sau istoric divers – un potpuriu de dialecte si obiceiuri italiene, franceze si germane – tara a devenit autonoma din punct de vedere cultural si si-a dezvoltat o identitate proprie. Cultura elvetiana a contribuit cel mai mult in arii ca literatura, arta si muzica.

In Elvetia contemporana, muzica si teatrul infloresc. Centre culturale ca Basel Stradttheater, Berna Stradttheater si istoricul Grand Theatre du Geneve sunt simboluri ale angajamentului profund al societatii fata de artele fine. Compozitorii elvetieni au adus contributii importante lumii muzicale inca din vremea Renasterii si continua sa o faca si acum. In domeniul muzicii folk, elvetienii au inventat arta yodel-ingului.

Artisti elvetieni ca Paul Klee, Henry Fuseli si Conrad Witz au obtinut faima internationala in domeniul artei. Arhitectul Le Corbusier ale carui lucrari sunt venerate de toți studenții de arhitectura din intreaga lume este de origine elvețiana. Elveția a fost, de asemenea, locul de nastere al formelor de arta moderna, cum ar fi Dada.



Recenziile turistilor

Calificativ 0 / 5 (bazat pe 0 calificative)

Nu exista recenzii din partea turistilor.

Fii primul care lasa recenzie

Fii primul care lasa o recenzie! Primesti +5 puncte (pentru o recenzie ce depaseste 75 de caractere)


Afla cum poti acumula puncte »


Impartaseste-ne parerea ta

0 caractere