Date generale Tunisia

• Date generale
• Scurt istoric
• Geografie
• Clima
• Economie
• Cultura

---

Date generale

• Denumire oficiala: Republica Tunisiana
• Situare geografica: in nordul Africii, cu un litoral de 1300 km la Marea Mediterana, la nord si la est; se invecineaza cu Algeria, la vest si cu Libia, la sud-est
• Suprafata: 164.150 kmp, din care cca. 25.000 kmp sunt zona sahariana. Teritoriul este impartit in 23 de regiuni administrative, conduse de cate un guvernator
• Populatie: 10.074.951 milioane locuitori (iulie 2005), din care 62% traiesc in mediul urban. Religie: musulmana (98% din populatie); exista si mici comunitati de evrei si crestini
• Capitala: Tunis (cca. 2 milioane de locuitori); este cel mai mare centru industrial al tarii. Alte orase mai importante: Sfax, Sousse, Bizerte, Kairouan.
• Ziua nationala: 20 martie (obtinerea independentei, in 1956)
• Limba oficiala: araba; se vorbeste frecvent si franceza
• Moneda nationala: dinarul tunisian (DT)
• Prefix telefonic international: +216
• Forma de guvernamant: Republica prezidentiala. Presedintele Republicii are initiativa legislativa, proiectele sale de legi avand prioritate

Scurt istoric

In anul 814 i.Ch., fenicienii au fondat Cartagina, care a jucat un rol important in civilizatia Mediteranei timp de mai multe secole. Dupa razboaiele punice, a crescut dependenta Cartaginei fata de Roma, pana in anul 46 i.Ch., cand a devenit provincie romana. Teritoriul actualei Tunisii a fost cucerit succesiv de catre vandali – in 439 e. n., bizantini – in 534 si arabi, in 698, cand incepe si convertirea la islam a populatiei autohtone (in majoritate berberi). In anul 1574, a trecut sub suzeranitatea Imperiului Otoman, evoluand sub mai multe dinastii; ultima dinastie (1705 -1957) a fost cea husseinita. A devenit protectorat francez prin Tratatul de la Bardo (1881) si Conventia de la Marsa (1883).

Sub presiunea miscarii anticolonialiste din perioada postbelica, la 3 iunie 1955, Franta acorda Tunisiei autonomia interna, iar, la 20 martie 1956, ii recunoaste independenta. La 24 iulie 1957, ultimul monarh husseinit – Mohammed Lamine Bey – a abdicat, iar a doua zi Adunarea Constituanta a proclamat republica; primul presedinte al tarii a fost Habib Bourguiba (pana la 7 noiembrie 1987, cand constatandu-i-se incapacitatea de a face fata obligatiunilor impuse de functie, primul ministru Zine El Abidine Ben Ali devine presedintele tarii, in virtutea art. 57 din Constitutie).

In perioada 17 decembrie 2010 – 14 ianuarie 2011 au avut loc ample miscari de protest, care au provocat parasirea tarii de catre presedintele Ben Ali, iar Consiliul Constitutional tunisian l-a proclamat presedinte interimar, pe Fouad Mbazaa, presedintele Camerei Deputatilor.

↑ Sari sus

Geografie

Tunisia este tara cea mai nordica a Africii situata intre desertul Sahara si Marea Mediterana, la 140 km de Sicilia. Este la jumatatea distantei dintre Oceanul Atlantic si valea Nilului. Latimea maxima (nord-sud) 780 km, este intre Cap Blanc si punctul de frontiera Bordj el Khadra iar pe directia est-vest 380 km intre insula Djerba si Nefta. Se invecineaza cu Algeria la vest si cu Libia la sud-est. La nord si est are deschidere la Marea Mediterana, lungimea coastei fiind de 1.310 km.

Nord-vestul tarii este marginit de Muntii Atlas. Paralel cu tarmul marii pana la golful Bizerte se afla lantul muntilor Kroumirie cu 700-800 m inaltime, continuat cu dealurile Mogod cu o inaltime de 300-400 m care se termina cu Cap Blanc, un tarm stancos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrara roditoare. Muntii mai inalti din tara sunt aliniati pe directia nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai inalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Marii Mediterane, intre Hammamet si Skhira, Sousse si Sfax. Acest munte este inconjurat de Sahel (ses) roditor (optim culturii de maslini) racorit de vantul mediteranean.

In sudul muntilor se afla o zona de depresiune asemanatoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sarate), aceasta regiune fiind urmata in sud de Sahara. La granita cu Libia, spre vest, este sesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continua spre mare cu un strand nisipos.

↑ Sari sus

Clima

Clima Tunisiei este arida in sud si devine mai umeda spre tarmul marii la nord, ceea ce explica zona asemanatoare stepei (cu veri fierbinti si ierni reci). Din Tunisia centrala spre sud dominǎ o clima tipica desertului. Temperatura medie este in ianuarie 10° C iar in august 26° C. In sudul Muntilor Atlas persista tot timpul anului o clima calda uscata, cu putine precipitatii, temperaturile atingand 45° C. Diferentele cele mai mari de temperatura sunt in zona Saharei – vara cu 50° C, iar iarna atingand temperatura de inghet. Dinspre Sahara bate vantul siroco (scirocco), un curent de aer uscat si fierbinte. Precipitatiile anuale in nord sunt cuprinse intre 500-1.000 mm in apropiere de coasta marii, ating 1.500 mm in munti, iar in sud sunt 200 mm pe an.

↑ Sari sus

Economie

In pofida lipsei unor bogatii naturale deosebite, economia tunisiana este relativ echilibrata, datorita aplicarii unui sustinut program de ajustare structurala, atragere a investitiilor straine, privatizare si liberalizare. Asigurand in anii precedenti o crestere constanta a P. I. B. de cca. 4 – 5% anual, Tunisia a ajuns sa realizeze un nivel de cca. 3800 dolari SUA pe cap de locuitor (2006).

Resursele naturale ale Tunisiei sunt constituite din:

• petrol, cca. 4 milioane tone/an;
• gaze naturale, cca. 1.500 mil. mc./an;
• fosfati, cca. 7 mil. tone/an;
• minereu de fier, cca. 300 mii tone/an;
• minereu de zinc, cca. 60 mii tone/an;
• minereu de plumb, cca. 10 mii tone/an;

Industria prelucreaza, in principal, resursele naturale disponibile, fiind reprezentata de intreprinderi siderurgice si metalurgice (neferoase), fosfatice, chimice si petrochimice, textile, de pielarie si incaltaminte, alimentare, de ciment etc. Se produc: vinuri, ulei de masline, lapte pasteurizat, acid fosforic, hartie, tesaturi, confectii, materiale de constructii, bumbac, ingrasaminte chimice; exista si unitati de asamblat camioane, autobuze si microbuze etc. In industrie lucreaza circa 30,7% din totalul fortei de munca tunisiene.

Agricultura, care reprezinta cca. 13,8% din PIB, cuprinde 22% din populatia activa si este axata pe cultivarea cerealelor – grau, porumb si orz (cca. 1/3 din suprafata cultivata; aprox. 2,5 mil. t/an) – maslinului (productie cca. 250-300 mii tone/an), curmalilor (cca. 75 mii tone/an), vitei de vie, citricelor, legumelor, sfeclei de zahar, tutunului etc. Cresterea animalelor constituie o ocupatie de baza (septelul cuprinde 360 mii bovine, 3,5 mil. ovine, 700 mii capre). S-au construit 18 baraje ce asigura irigarea a cca. 250 mii ha. Productia de peste este de aprox. 100 mii t/an.

Sectorul transporturi este asigurat de o retea rutiera de cca. 30.000 km, 2.400 km de cale ferata, 8 porturi comerciale si 6 aeroporturi internationale. In 2008, participarea sectorului privat cu investitii destinate dezvoltarii retelei de transporturi a fost de circa 42%.

Turismul reprezinta pentru Tunisia una dintre ramurile cele mai active, cu pondere importanta in economia nationala. Tunisia dispune de o capacitate de cazare de cca. 200 mii paturi, 640 de hoteluri, capacitati asiguratorii fata de numarul anual de turisti – cca. 6,5 milioane persoane in anul 2006. Incasarile din turism s-au cifrat in 2006 la peste 1.600 milioane euro reprezentand cca. 12- 15 % din totalul incasarilor in devize. Marea majoritate a turistilor (cca. 50 %) provine din tarile maghrebiene, indeosebi din Libia, iar cca. 40 % din tarile vest europene, cu preponderenta din Germania, Franta, Italia si Anglia.

↑ Sari sus

Cultura

Cultura, arta si mestesugurile tunisiene reflecta influentele culturale pe care tara le-a absorbit de-a lungul timpului, sub diferite imperii. Desi este, inca, o societate islamica, Tunisia este mai moderna si mai liberala decat omologii sai din lumea araba. Regimul progresist al presedintelui Bourguiba a dus la respingerea atitudinii traditionale si conservatoare fata de femei si la renuntarea completa la voalul acestora. Tara este relaxata in ceea ce priveste apropierea de straini, pe care ii primeste cu ospitalitate si caldura sinonima cu Tunisia, dar dezaproba in continuare manifestarile de afectiune in public sau femeile imbracate sumar.

Artele fine, in special arhitectura, muzica si pictura au fost influentate in mare masura de catre civilizatiile europene, dar si de cele islamice. Stilurile arhitecturale cuprind o gama larga, de la cladirile vechi romane si punice (in marea majoritate ruine, in ziua de azi) pana la casele de munte din caramida rosie din Ain Draham si stilul Saracenic intalnit in moschee, pietele souk si medinas (centre vechi).

Muzica traditionala a Tunisiei este malouf care este parte a patrimoniului arab si foloseste instrumente de percutie si de suflat. Alte stiluri muzicale clasice sunt nouba (influenta spaniola), chghoul si bachraf (influenta turca).

Mestesugurile din Tunisia sunt la fel de bogate si variate precum tara in sine. Obiectele de artizanat variaza de la faimoasele covoare de lana si matase lucrate manual, pana la obiecte din aur, argint, cupru sau alama decorate cu incrustatii fine si culori stralucitoare.

---

---