Date generale Turcia

• Date generale
• Geografie
• Clima
• Economie
• Cultura

---

Date generale

• Denumire oficiala: Republica Turcia (Türkiye Cumhuriyeti)
• Capitala: Ankara; Principalele orase: Istanbul, Izmir, Adana, Bursa, Gaziantep, Konya, Kayseri, Eskisehir, Mersin
• Suprafata: 783.562 mp; Diviziunile teritoriale: Turcia este impartita in 81 de judete, conduse de cate un prefect
• Populatia: 72.561.312 locuitori (in 2009)
• Limba oficiala: limba turca
• Ziua nationala: 29 octombrie, Ziua proclamarii Republicii (in 1923)
• Religie: musulmana, stat laic
• Moneda nationala: lira turceasca (YTL)
• Prefix telefonic international: +90
• Forma de guvernamant: republica parlamentara

Republica Turcia (limba turca: Türkiye)Türkiye Cumhuriyeti , este o tara intinsa pe doua continente. 97% din suprafata tarii se afla in Asia (Anatolia) si 3% Europa (peninsula Balcanica). Turcia are granite cu opt tari: Grecia si Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia si Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; si Irak si Siria la sud. Turcia este o republica democratica, laica, constitutionala al carei sistem politic a fost stabilit in 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC si Consiliul Europei. In octombrie 2005 Uniunea Europeana a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
Stramtoarea Bosfor care separa Asia de sud-vest de Europa de sud-est se afla in Turcia. Anatolia e situata intre Marea Neagra la nord si Marea Mediterana la sud, cu Marea Egee si Marea Marmara la vest. Unii geografi considera Turcia ca o parte a Europei datorita anumitor caracteristici culturale, politice si istorice. Datorita pozitiei sale geografice intre Europa si Asia si intre trei mari, Turcia a fost o rascruce istorica, patria si campul de lupta a mai multor mari civilizatii si un centru de comert.

Turcii au inceput migrand in locul numit acum Turcia in sec. XI. Procesul a fost accelerat de victoria cu Seljuk peste Imperiul Bizantin la Batalia de la Manzikert. Mai multe stereotipuri mici si Seljuk Sultanate a Rum a exclus Anatolia pana la invazia Imperiului Mongol. Incepand cu sec. XIII; steriotipul otoman a unit Anatolia si a creat un imperiu ca cuprinde mai mult Europa SE, Asia V si Africa N. Dupa ce Imperiul Otoman s-a prabusit in urma acestei infrangeri in Primul Razboi Mondial; parti din el au fost ocupate de aliatii victoriosi. Un cadru a tinerilor ofiteri militari, condusi de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat o rezistenta de succes pentru aliati; in 1923 ei vor stabili Republica moderna Turcia cu Atatürk ca prim presedinte.

Asezarea Turciei la intersectia Europei cu Asia o face o tara de o importanta geostrategica importanta. Etnic turcii formeaza majoritatea populatiei cu o minoritate importanta de Kurzi. Religia predominanta in Turcia este Islamul, si limba oficiala a tarii este turca.

Turcia este o republica democrata, seculara, unitara, constitutionala, cu o mostenire cultural si istorica veche. Turcia a devenit tot mai mult integrata prin apartenenta vestica in organizatii ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE si economiile majore G-20. Turcia a inceput negocierile complete cu UE in 2005, a fost un membru asociat al Comunitatii Economice Europeene inca din anul 1963 si au atins acordul uniunii vamale in 1995. Turcia de asemenea a promovat relatiile culturale, politice, economice si industriale cu lumea de Est, particular cu Orientul Mijlociu si cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenenta in organizatii ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Avand in vedere locatia strategica, economia mare si armata, Turcia este clasificata ca o putere regionala de oamenii de stiinta politici si economisti mondiali.

Geografie

Turcia este o tara transcontinentala Euroasiatica. Turcia Asiatica (contine in mare parte Anatolia) care include 97% din tara, este separata de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara si Dardanele (care impreuna formeaza o veriga de ape intre Marea Neagra si Marea Mediteraneana). Turcia Europeana cuprinde 3% din tara. Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime si 800 km latime, cu o forma aproximativ rectangulara. Arealul Turciei, inclusiv lacuri, ocupa 783,562 km patrati, din care 755,688 km patrati sunt in Asia SV si 263,764 km patrati in Europa. Turcia este a 37 tara dintre cele mai mari din lume.

Partea europeana a Turciei, Turcia de E, formeaza frontiera Turciei cu Grecia si Bulgaria. Partea asiatica a tarii, Anatolia, se compune dintr-un platou central inalt cu campii de coasta inguste; intre Koroglu si muntele Pontic se intinde la N si Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane si rauri ca Eufrat, Tigru si Aras, si contine lacul Van si muntele Ararat, punctul cel mai inalt al Turciei este de 5.165m.

Turcia este impartita in 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagra, Anatolia Centrala, Anatolia E, Anatolia SE si Mediteraneana. Terenul accidental al Anatoliei N de-a lungul Marii Negre seamana cu o centura lunga si ingusta. Aceasta regiune cuprinde aproximativ o sesime di teritoriul total al Turciei. Ca o tendinta generala, interiorul platoului anatolian devine tot mai mult accidental care avanseaza spre E.

Peisajele variate ale Turciei sunt produsul unor miscari complexe ale lumii care au modelat regiunea si inca cutremurele sunt destul de frecvente si uneori au loc eruptiile vulcanice. In 1999 un Turcia a fost cuprinsa de un cutremur dezastruos.

↑ Sari sus

Clima

Zonele de coasta a Turciei care marginesc Marea Egee si Marea Mediteraneana au o clima temperat mediteraneeana, cu calduri, veri uscate si care se racesc usor, ierni umede. Zonele de coasta a Turciei care marginesc Marea Neagra au clima temperat oceanica cu calduri, veri umede,ierni umede. Coasta Marii Negre a Turciei primeste cea mai mare cantitate de precipitatii si este singura regiune a Turciei care are multe precipitatii tot anul. In partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.

Zonele de coasta a Turciei marginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conecteaza Marea Egee si Marea Neagra au clima de tranzitie intre clima temperat mediteraneeana si cea temperat oceanica calda, veri moderat de uscate si reci, ierni uscate. Zapada este, la zonele de coasta a Marii Marmara si Marea Neagra, aproape in fiecare iarna, dar de obicei nu mai mult de cateva zile. Zapada pe de alta parte este rara in zonele de coasta a Marii Egee si foarte rara in zonele de coasta a Marii Mediteraneene.

Conditiile pot fi mult mai dure, mai aride in interior. Muntii inchisi de coasta impiedica influentele mediteraneene de la caile de extindere, dand platoului central anatolian a interiorului Turciei clima continentala cu sezoane contrastante.
Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi in Anatolia estica, si zapada poate sta pe sol cel putin 120 zile pe an. In vest, temperaturi medii de iarna sub 1 °C. Verile sunt fierbinti si uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitatiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevatii. Cele mai uscate regiuni sunt campia Konya si campia Malatya, unde precipitatiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Poate fi in general cea mai umeda deoarece iulie si august sunt cele mai uscate.

Clima Turciei este temperat-maritima pe litoralul Marii Negre si subtropicala pe litoralul Marii Mediterane. In ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C in nord, la Samsun, -4 °C in podisul Anatoliei la Kayseri si 11 °C in sud, la Antalya. Precipitatiile sunt reduse in sud si centru (in jur de 400 mm/an) si bogate in nord-vest, pe litoralul Marii Negre (1.600 mm/an).

↑ Sari sus

Economie

Turcia a inregistrat in ultimele 4 decenii o crestere remarcabila din punct de vedere economic. Industria energetica este reprezentata indeosebi prin industria carbunilor (mai ales lignit si huila), localizata in nord-vestul Anatoliei. Energia electrica se obtine in cadrul hidrocentralelor si termocentralelor. In anul 2008, peste 90% din necesarul de combustibili al Turciei a provenit din afara tari.

Turcia sustine un proiect de oleoduct intre porturile sale, Samsun de la Marea Neagra, si Ceyhan de la Mediterana, care serveste deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer si irakian. Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari in 2007. Sute de firme turcesti opereaza in Rusia, circa doua milioane de rusi vin anual in Turcia (un milion conform altei estimari), iar Rusia asigura, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.

Turcia este ca marire a 15 dupa GDP-PPP a lumii, si a 17 dupa PIB. Țara este un membru fondator a OECD si G-20 a economiei majore. In timpul primelor 6 decenii a republicii, intre 1923 si 1983, Turcia a aderat mai ales la o abordare cvasi-statistica cu planificari strict ale guvernului a bugetului si guvernul-impune limite pe participarea sectorului privat, comert strain, debit cu valuta striaina, investitie directa straina. Totusi, incepand din 1983, Turcia a inceput o serie de reforme care au fost initiate de prim ministrul Turgut Ozal si proiectate sa schimbe economia din statistici, sistem izolat la un sector privat; model bezat pe piata. Reformele impulsioneaza cresterea rapida; dar aceasta crestere a fost punctata de recesiunile mari si crizele financiare in 1994, 1999(urmand cutremurul din acel an) si 2001, rezultand o medie de 4% GDP crestere/an intre 1981 si 2003. Lipsa reformelor fiscale suplimentare, combinate cu deficitele unui sector public mare si in crestere si coruptia pe scara larga, rezultata din inflatia mare, un sector bancar slab si volatilitate macroeconomica crescuta.

Deoarece criza economica din 2001 si reformele initiate de ministrul de finante, Kemal Dervis, inflatia a scazut la un numar cu o singura cifra, increderea investitorului si investitia straina; si somajul a scazut. Previziunile IMF sunt de 6 % rata de inflatie pentru Turcia in 2008. Turcia si-a deschis treptat pietele prin reformele economice reducand controalele guvernului pe comertul strain si investitie, si privatizarea publica detinuta de industrie, liberalizarea multor sectoare private si participarea straina a continuat in mijlocul dezbaterii politice.

Rata crescut GDP din 2002 la 2007 in medie de 7,4%; care a facut Turcia una dintre cele mai rapide cresteri economice din lume in timpul acelei perioade. Totusi, cresterea GDP a scazut la 4,5% in 2008, si la inceputul anului 2009 economia turca a fost aectata de criza financiara globala, cu IMF pronozand o recesiune globala de 5,1% pentru anul 2009; comparata cu estimarea guvernului turc de 3,6%. Economia turca devine dependenta de industrie in majoritatea oraselor, mai ales concentrate in provincia vestica a tarii, si mai putin pe agricultura, totusi, agricultura traditionala ramane un stalp pentru economia turca. In 2007, sectorul agricol reprezinta 8,9 % din GDP, in timp ce sectorul industrial reprezinta 30,8% si sectorul servicii reprezinta 59,3%. Totusi, agricultura reprezinta 27,3% din forta de munca. Potrivit datei Eurostat, PPS GDP turcesc a fost 45% din media UE in 2008.

Sectorul turismului a experimentat rapid cresterea in ultimii 20 ani, si constituie o parte importanta a economiei. In 2008, au fost 30.927.192 vizitatori in tara, care au contribuit cu 21,9 miliarde dolari la veniturile Turciei. Alte sectoare ale economiei turce sunt: bancare, constructie, tehnica casnica, electronice, textile, rafinarea uleiului, produsele petrochimice, minerit, fier si otel,ind. de masini si auto. Turcia are o industrie auto mare si in crestere, care aprodus 1147110 vehicule in 2008; pe locul 6 ca producator in Europa (dupa Marea Britanie si inaintea Italiei), si al 15 lea in lume. Turcia este de asemenea una din natiunile care conduc constructiile navale; in 2007 tara s-a situat pe locul 4 in lume (dupa China, Coreea de Sud si Japoniei) in ceea ce priveste nr navelor comandate; si pe locul 4 in lume (dupa Italia, SUA si Canada) in ceea ce priveste nr mega-iahturilor comandate.

In ultimii ani, inflatia mare a fost controlata, si aceasta a condus la lansarea unei valute noi, lira noua turca; pe 1 ianuarie 2005, a intarit achizitia reformelor economice. In 1 ianuarie 2009, lira noa turceasca a fost redenumita inca o data ca Lira Turceasca, cu introducerea unor noi bancnote si monezi. Ca rezultat al continuarii reformelor economice inflatia a scazut la 8,2% in 2005, si rata somajului la 10,3%. In 2004 s-a estimat ca 46,2% din totalul de venituri disponibile a fost de 20% pentru veniturile salariale de top, mai putin de 20% au primit 6%. Turcia a profitat de o uniune vamala cu UE, semnata in 1995 pentru asi creste productia industriala destinata exportului, in acelasi timp beneficiind de investitiile straine de la UE in tara. In 2007 exporturile au atins 115,3 miliarde dolari. Totusi, importuri mari care s-au ridicat la 162,1 miliarde dolari in 2007, a amenintat balanta de schimb. Exporturile Turciei s-au ridicat la 141,8 miliarde dolari in 2008, in timp ce importurile s-au ridicat la 204,8 miliarde dolari.

Dupa ani de nivele scazute a FDI, Turcia a avut succes atragand 21,9 miliarde dolari in FDI in 2007 si s-a asteptat sa atraga figuri inalte in anii urmatori. O serie de privatizari mari, stabilitatea promovata de negocierile aderarii la UE a Turciei, crestere puternica si stabila, schimbari in sect. bancar si in telecomunicatii, toate au contribuit la nasterea investitiei straine.

Potrivit FMI, Turcia ocupa locul 16 in lume ca potential al economiei nationale (cu un PIB la paritatea puterii de cumparare de 1110 miliarde USD in 2010, respectiv 15.056 USD/locuitor) si locul 6 in Europa.

Economia Turciei a crescut cu 8,8% in al doilea trimestru al anului 2011, comparativ cu acelasi trimestru al anului 2010.
Rata inflatiei, in octombrie 2011, a urcat la 7,7%. Rata somajului a scazut, de la 10,6% (iulie 2010) la 9,1% (iulie 2011), fata de 11,9% in decembrie 2010.

↑ Sari sus

Cultura

Cultura Turciei rezulta din osmoza mai multor elemente de origini deiverse : Anatoliene, Greco-Romane, Bizantine si Otomane (ultima fiind ea insasi un amestec de influente islamice, turce si iiraniene), la care s-au adaugat mai tardiv cultura si traditiile occidentale, care au influentat Imperiul Otoman dar mai ales republica Turca (aceasta adoptand alfabetul latin, despartirea dintre stat si religie, si institutii copiate dupa tarile apusene). Influenta culturala a occidentului continua si astazi, indeosebi in orase si in partea de apus a tarii, in timp de la tara si in rasaritul tarii, traditiile si religia au o influenta mult mai mare.

Acest amestec original rezulta din intalnirea dintre turci si bastinasii din Anatolia (lazi, greci, armeni, kurzi si altii) cu care s-au intalnit la capatul migratiei lor din Asia Centrala pana la Vest. Astfel de exemplu, pe planul material, arhitectura romana, drumurile pavate, thermele, fantanile publice, sapunul, toaletele, canalele de evacuare au fost preluate de turci de la greco-romani si sunt astazi cunoscute ca “stil oriental” sau “mauresc”, “caldaram”, “bai turcesti”, “cismele”, “toalete turcesti” sau “haznale”, iar pe planul spiritual, operele filozofice, istorice, literare, stiintifice ale antichitatii greco-romane au fost traduse si transmise musulmanilor care, la randul lor, le-au transmis tarilor apusene.

O Turcie transformata cu succes intr-un stat national modern, a permis cresterea libertatii de expresie artistica, in ciuda unor perioade de cenzura, mai mult politica. In timpul primilor ani ca republica, guvernul a investit multe resurse in artele frumoase, ca muzeele, teatrele, operele si arhitectura. Diversi factori istorici joaca roluri importante in definirea identitatii moderne turcesti. Cultura turceasca este un produs a eforturilor de a fi un stat V „modern”, in timp ce isi mentine traditia religioasa si valorile istorice.

Indeosebi muzica si literatura turceasca arata in zilele noastre un amestec al influentelor culturale, amestec izvorat din interactiunile dintre traditiile turcice si lumea islamica pe de-o parte, si traditiile europeene pe de alta. Literatura turceasca a fost cel mai mult influentata de literatura persana si araba in timpul erei otomane, desi dupa perioada Tanzimatului, efectele altor traditii, populare turcesti si literale europeene au devenit tot mai simtite. Amestecul influentelor culturale este dramatizat, de exemplu, sub forma de „noi simboluri de conflict si intercalare de culturi” adoptate in lucrarile lui Orhan Pamuk, castigator al Premiului Nobel pentru literatura in 2006. Dar cultura populara se uniformizeaza precum cea a multor alte tari, fiind puternic influentata de televiziune : potrivit cercetatorilor, aproximativ 70% din cetatenii turci n-au citit niciodata alte carti, decat romane politiste, de aventuri sau sentimentale, si asta numai in timpul timpului de transport in comun.

Elementele arhitecturale din Turcia sunt de asemenea testamente a amestecului unic de traditii care au influentat regiunea de-a lungul secolelor. Pe deasupra elementelor traditionale bizantine prezente in numeroase parti ale Turciei, multe artefacte ale arhitecturii otomane de mai tarziu, arata imbinarea rafinata a traditiilor locale si islamice.
Sinan Mimar este considerat pe scara larga ca cel mai bun arhitect al perioadei clasice in arhitectura otomana. Inca din secolul al XVIII-lea arhitectura turceasca a fost din ce in ce mai influentata de stilul occidental, si poate fi vazuta in Istambul unde cladiri ca Dolmabahce si Ciragan, dainuiesc langa numeroase zgarie-nori moderni.

---

---